Pe lacul Negovanu am pedalat si respirat…

Sunt momente in care te regasesti doar pierdandu-te. Nu stiam asta inainte sa calc neincrezatoare pe un paddle board care avea sa ma invete aceasta lectie.

M-am gasit in mijlocul lacului doar eu si oglindirea mea, a brazilor, a cerului si a stancilor. Inca o data am vazut simetria perfecta a naturii si intr-un moment de oglindire totala nu stiam in ce parte a lumii eram.

Linistea era atat de patrunzatoare, incat imi era teama sa respir pentru a nu strica echilibrul. Dimineata putin racoroasa mi-a oferit un soare bland care isi punea mangaierea pe ochii mei. Pret de cateva clipe am vrut doar sa stau, sa nu mai vaslesc, sa nu mai gandesc, sa fiu concentrata cu picioarele tintite in paddle board si sa respir…adaaaaanc. Era ca si cum am vrut sa absorb momentul asta oprit in timp si sa adun tot echilibrul din exterior, inauntru.

Si nu, nu am fost luminata de vreo idee revolutionara si nici nu mi-am facut un plan pentru viata mea… ci doar am apreciat natura, care ne hraneste si ne vindeca. Ce ciudat- ca poti fi aproape de lume, dar totodata avem si ferestre in afara ei.

Iata cum o provocare la inceput, o aventura pe placa mi-a oferit un inceput de zi minunat in care am trait “aici” si “acum” si in care nu trebuia nimic. Cred ca din acest motiv spun “da” micilor aventuri, imi deschid ochii si mintea si ii multumesc naturii pentru iubirea0 neconditionata si rasfat.

Norocul meu de a invata sa vaslesc un paddle board se datoreaza echipei de oameni faini Social Slope- Sharing moments. Mai multe aventuri cu ei in urmatoarele postari.