Luni, 9 Ianuarie 2023 ora 8:30 ajung la birou.

Să derulez puțin înapoi…

Reîntoarcerea la servici dupa CCC it’s a Big Deal! Ceva prin care nu am mai trecut până acum și nu e simplu, mai ales dacă îți dai voie să simți. Un cocktail de emoții- anxietate și entuziasm , nesiguranță și speranță, reintegrare și separare, vină și dor …

Ultimele câteva săptămâni m-au pus puțin pe gânduri pe m-au prins în diferite stări legate de faptul că iată cei doi ani de creștere copil s-au terminat și mă reîntorc la lucru. Nu sună atât de greu precum se simte asta. Nici acum nu-mi dau seama dacă pot descrie într-un singur cuvânt clar cum este această reîntoarcere. Poate aș folosi două- sentimente amestecate. Adaptarea la job și faptul că las copilul acasă timp de 6/8 ore pe zi mi-au torturat gândurile.

Părțile grele

În primul rând când au trecut cei doi ani?? Privind în spate parcă timpul a zburat, iar acum devin melancolică pentru că Filip nu mai este un bebeluș, ci un copil. Nu simt că aveam nevoie de mai mult timp, sau că aș face ceva diferit, doar este vorba că realizez ca începe o nouă etapă și că viața trece. Dorul rămâne.

Apoi, o mare preocupare de-a mea este faptul că am uitat atât de multe lucruri legate de proiectele de la birou și mi se pare că am și “mom brain”, așadar simt o nesiguranță cu privire la cât de repede voi învața și cât de bine mă voi reintegra. Sunt colegi noi, mediul s-a schimbat, intru într-un colectiv destul de mare față de cel cu care eram obișnuită în viața de stat acasă cu copilul – toate astea mi-au mai adăugat ceva anxietate. Legat de nesiguranță, mai apare și găsirea sensului sau a sentimentului de împlinire la job, pentru că eu simt că m-am schimbat, că “motherhood’ul” m-a schimbat și sufletul meu este acolo. Însă probabil cu timpul o să fie în două locuri și va deveni mai ușor.

În fiecare zi săptămâna aceasta, deși nu am făcut vreo muncă fizică sau intensă, când ajungeam acasă mă simțeam stoarsă de energie pentru că am fost scoasă din ritmul meu.

Can we skip to the good part?

Pe cealaltă parte, există un entuziasm și o motivație pentru munca mea și abia asteptam să îmi reîntâlnesc vechii colegi și prieteni. Sunt curioasă de proiectele ce vor urma, sunt foarte nerăbdătoare să învăț lucruri noi și sa-mi folosesc abilitățile profesionale. E un nou început. E o gura de aer… un alt aer. Pentru că în viața de creștere copil simți nevoia să mai schimbi mediul, să socializezi mai mult.

Există un punct bun și pentru copil, când el devine independent și descoperă lumea prin propriul filtru deja, iar tu începi să stai pe margine. Un alt punct bun este că mă uit la poze cu Filip de 10x/zi, poze de când era bebeluș-bebeluș care să mi se întipăreasca in memorie :)).

Allsooo, nimic nu se compară cu momentul revederii când ajung acasă… ceva ce doar mamele pot simți. ❤

Pentru că am trecut de prima săptămână cu brio și “am supraviețuit!!” și eu și Filip, pot spune că au fost câteva lucruri care mi-au făcut revenirea mai ușoară:

  • O primire călduroasă din partea colegilor- pentru mine personal asta a fost foarte important (i’m a people person) și faptul ca mi-am dat seama ca am colegi cool m-a liniștit. De asemenea, m-am întâlnit și cu alte mămici exact în aceiași situație ca și mine și ne-am susținut reciproc. E bine să simți că nu ești singur.
  • Am fost împăcată cu faptul că l-am lăsat pe Filip acasă pe mâini foarte bune.
  • Faptul că dispun de flexibilitate la job este un gând care mă consolează și este un beneficiu;
  • Organizarea zilnică mai bună- de la trezirea devreme, pregătirea hainelor de lucru din timp, până la organizarea mai buna a task-urilor;
  • Pregătirea sau mai degrabă acceptarea unui rollercoaster de emoții;
  • Deși timpul petrecut cu copilul a fost mai scurt, a fost de calitate, în care am fost mai prezenta și implicată în joacă.

Vineri, 13 ianuarie 2023 scriu asta cu puiul in brațe.

Nu e ușor, dar o să fie!