Femeia e poezie

Cafeaua de azi si doza de poezie merg bine impreuna.

Tot ce faci pe-aceasta lume,
Fa cu drag si-atunci vei spune:
Eu sunt omul fericit,
Ba mai mult si implinit!

Cu cat ma uit mai atent la persoanele de langa mine, gasesc in ele atat de multe lucruri bune si frumoase pe care nu le-am apreciat tot timpul.

Continuand seria oamenilor care ma inspira, astazi este despre Adriana si poeziile ei :).

Prietena mea de la 14 ani, mama a 2 copii (in curand) si sotie, Adriana isi cauta implinirea in ceea ce face, schimbandu-si drumul inceput in drept, cu unul care o face sa infloreasca si sa-si foloseasca creativitatea la cote maxime.

O admir pentru curajul de a o lua de la inceput, pentru putere si rabdare, simtul umorului, dar si sensibilitate.

Poeziile ei te pot intoarce in timp, vorbind cu nostalgie si dor de copilarie, dar si poezii educative pentru copii de la mic la mare.

Timpul

Cand eram mai mititel, prin padure colindam,
Toate parc-erau la fel, lucruri bune noi vedeam
Astazi timpul nu mai este cum era si mai demult,
Copilul cel din poveste, azi a devenit adult
Multe greutati mai are, el se plange neincetat,
Toate-ar vrea ca se le faca, dar de timp parc-a uitat…

Copilul din tine

Spune tu copilarie, unde-s anii ce-au trecut,
Astazi, si de-as mai privi, inapoi cu nostalgie,
Nu m-as mai putea intoarce, a trai, nici a simti.
Acum, totul e fatarnic, plina lumea de trufasi,
Nu mai e nici fericirea, nici trairea de-altadata,
Timpul parca ne distruge, tot mai multe vrea sa roada
Amintiri, relatii, multe.. oamenii sunt tot mai rai..
Nu lasa timpul sa treaca, fara numai sa mai speri…
Ca schimbarea ta in lume poate fi un pas maret,
Fa tu omule din tine, copilul de-alaltaieri …

Morcovelul

Morcovelul cel voios
Astazi din pamant e scos
Are frunze si tulpina,
N-avem ce-i baga de vina,
Mama din el o sa faca ,
O supica sa ne placa

Adriana Vestemean

Prietenia

Prieten e cel ce-ți spune
ŞI nu te lasă la greu,
Când eşti indispus propune
Să iesi seara la dineu.
Scump pe lume este totul
Dacă stai să te gândeşti,
Dar mai scump este secretul
De n-ai unde să-l zideşti.
La sfârşitul vieții noastre
Nu vom spune ce-am mancat,
Vor rămâne-n suflet tare
Amintiri ce am pastrat.
Să nu ai prieteni doare
Să te ştii neştiutor,
Să nu ai cui spune oare
Mi-eşti prieten ziditor?
Să zidesti în viață multe,
Cărămizi ce leaga punți
Între oameni înainte
La nimic să nu renunți.