Am vazut aleile Padurii Dumbrava in toata fumusetea lor in fiecare anotimp. Am respirat cu pofta mirosul de noi inceputuri si flori albe primavara, aerul proaspat in diminetile de vara , am admirat frunzele in vant si spectacolul multicolor toamna si am simtit pe pielea mea racoarea zilelor de iarna cu soare.

Alergand, am fost martora la cum se transforma padurea, de la pomii uscati, chiar si cu zapada care ascundea primele fire de iarba, pana acum cand pomii sunt infloriti si ne ofera un miros incantator , dar si cand verdele este mai verde ca niciodata .

Este de ajuns un motiv sa pornesti alergatul, unul singur. O idee sau un gand si el o sa fie combustibilul tau. Nu picioarele, nu plamanii, ci psihicul tau. Corpul tau poate deja. Daca mai ai langa tine doi, trei oameni care iti zic ca “Tu chiar poti sa alergi!” deja ai si incredere ca poti sa faci si un maraton.

Astazi mi-am mai depasit o limita personala: a fost prima data cand am facut o alergare montana, aproximativ 12 km, dar totusi e un inceput. Stau pe balcon si vad apusul, cu picioarele inca “pulsandu-mi” dupa alergarea terminata acum 1 ora si gandindu-ma la privelistea celor doua sate pe care le vazusem de sus: Rasinari si Poplaca.

Daca acum 4, 5 ani alergam distante relativ scurte pentru a slabi sau pentru a-mi mentine o anumita conditie fizica, de vreo 3 ani am inceput cu adevarat sa alerg din placere si pentru sentimentul pe care il ai dupa ce termini orice cursa.

If you are losing faith in humanity, go out and watch a marathon.

Kathrine Switzer
Maratonul International de la Sibiu

Cum am trait experienta semi-maratoanelor

Desi inca ma consider de categoria “alergator amator”, pana acum am alergat la 2 semi-maratoane in cadrul Maratonului International de la Sibiu, 3 ani consecutivi la Night Cross challenge si intre astea multe antrenamente, astfel cred ca am adunat 500 km and still counting.

Este normal ca drumul asta sa nu fie unul usor pentru ca, crede-ma, in 21 km – fara muzica in casti- iti pot trece atat de multe ganduri prin minte si stari in suflet. Am vrut sa renunt de nenumarate ori, mi-am spus “nu trebuie sa fac asta, io-mi bag piciorul”, dar eram acolo pentru o cauza si asta ma intarea. Incercam sa imi gasesc motivatie, dar cand respiratia ti-o ia razna si picioarele nu te asculta, chiar si motivatia aia te poate slabi si scoate din cursa. Am trait in toti km parcursi zeci de sentimente, am trecut de la entuziasmul si veselia de la inceput, la neputinta, la tristete si deznadejde. Ce ma salva de fiecare data era peisajul. Cand nu alegeam sa ma gandesc la nimic, atunci parca pluteam, picioarele continuau dar eu admiram peisajele, imi spuneam sa mai alerg putin pana la urmatorul hop si tot asa continui din “hop in hop”, incercand sa raman concentrata in prezent. Al doilea semi-maraton a venit cu o alta incercare: am alergat la 21km doar in ploaie. Va dati seama- coafura nu a rezistat, picioarele s-au ingreunat fiecare cu jumatate de kg (probabil) si la fiecare pas imi simteam pielea uda si picurii stropindu-mi fata, parca sa-mi faca misiunea si mai grea.

Cand te apropii de final, cand stii ca mai ai 500 de metri pana la finish dai din ultima rezerva de energie, iar dupa finish stii ca fiecare pas pe care l-ai facut a meritat, pentru ca nimic nu se compara cu sentimentul de satisfactie, bucurie, implinire si depasire a limitelor.

Euforia de dupa… testimonial

O zi de visuri împlinite… După o noapte nedormita și o zi plină de emotii, stări de agitație dar și euforie iată-ma sa trag linie și sa ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt binecuvântata și pentru plâns de bucurie și recunoștință. Ce zi! Doamne, ce zi!! Azi noapte am visat ca voi fi pe podium…și se zice ca dacă ți se da un vis, ți se da și puterea sa îl împlinești și așa a și fost…simt ca “sufletul mi-e bomba de bucurie, explodez “..”visele mele se împlinesc când bat din palme sau când clipesc…respir iubire mănânc iubire, va dau la toți și va molipsesc..”❤️..deși drumul spre succes a părut unul interminabil și întunecat, plus ca respirația mea parca era sugrumată, iar pieptul era in pioneze…după ce am trecut de linia de finish….totul dispăruse, durerea, oboseala, orice frica..respirația era normala, iar când am văzut clasamentul am izbucnit de bucurie cât sa sperii lumea și as mai fi alergat poate inca 5 …ce senzație tare! Sa fii bun la ceva! Sa fii premiat, sa știi ca poți sa faci ceva tare…Nu contează ca a fost bronzul, pentru mine fraparea a fost ca Da, am reușit sa ajung pe podium, deși parcursul a fost unul foarte provocator pentru mine, a fost cel mai bun scor la viteza, e ceva. Ce bucurie pe care vrei sa o împarți cu persoanele faine din jurul tău, și ce emotii sa fii pe scena… am trăit acolo fiecare clipa, și da..M-am bucurat ca un copil ce ia aurul, pentru mine a fost ceva important pentru ca știu cât de grea mi-a fost cursa. Mulțumesc, multumesc, multumesc !

De ce sa alergi?

Daca inca te mai gandesti sa incepi sa alergi, iata cateva motive bune care te pot atrage:

Daca esti gata de drum, asigura-te ca esti echipat bine si ia-o usor. Orice calatorie a inceput cu un singur pas, nu?