Miros dulce de început de toamnă în aer. Miros de poale-n brâu și pâine în ograda și două mâini care le fac pe toate. Vântul suflă ușor în perdeaua casei albastre, iar soarele de septembrie parcă bate la poartă. Cuptorul și prispa bucătăriei de vară sunt încercate cu arome și emoții. Ceaunul cu apă în care e presărat mălaiul așteaptă pregătirea mămăligii. Căldările de pe masă sunt gata sa “adape” orice însetat. Cerdacul e încă acolo intrat la apă” și așteptând ca pașii de copil sa îl calce din nou. Casa bătrânească e aranjată ca în zi de sărbătoare, dar totuși neschimbată din vremea copilăriei. Icoanele prețuite veghează fiecare colț al casei.

În spate, în grădină, coșarul de lemne și cel de păpușoi sunt mai mici ca altădată, dar bine păstrate. Fiecare copac are povestea lui, chiar dacă acum timpul și-a pus și aici amprenta. Găinile ciugulesc agale și nepăsătoare în iarba, fiind hușuite din când în când. Șura, cu iz de bălegar, acum e goală, dar parcă încă mai speră ca un nou “locatar” sa îi treacă pragul. În fundul curții stă “falnicul” tron cu un tapet proaspăt schimbat. Cada de tablă agățată în perete așteaptă sa fie folosită în grădină pe post de duș de cei care se întorc din vie. În liniștea drumului se mai aude la amiază o căruță și un “șe fași uăi?” amical.

În ogradă atmosfera e una caldă, primitoare și plină de emoții, iar masa plina de bunătăți servește cel mai bine dragostea. Dragostea pentru copii, nepoți și strănepoți. Se mănâncă cu mana și cu multă poftă, sfârșind-se cu un “săru’mâna pentru masă” . Amintirile încep sa curgă de la cei mai tineri la cei mai înțelepți, fiind trecute prin decenii și generații. De la adulți se transformă în copii în câteva momente derulând un diafilm. Nostalgia și bucuria ocupă un colț de suflet răsunănd în râsete, urmată de câteva clipe de melancolie și regrete. Timpul nu aleagă pe nimeni aici, astfel este blând măcar pentru câteva zile “la țară”.

Cadrul principal îi pune în scenă pe cei doi bunici care ne adună laolaltă și pentru care avem în inimi doar iubire, mulțumire și respect. Cu ochii câteodată în lacrimi, cu fața rumenită în soare și riduri li se vede bucuria… În spatele ei însă stă o viață plină de greutăți, de vremuri în care au fost puși la încercare, de luptă, dar și de biruință. Nu știu alții cum sunt, dar eu când vin la țară, îmi amintesc de copilărie și văd cele 2 chipuri dragi stând pe prisma cuptorașului, sunt cea mai fericită… Pentru ca “la bunici” e un sentiment… Pentru restul exista un alt card :).

Pentru tine ce înseamnă “La bunici”?