1. Ne poți spune câteva lucruri despre tine, pentru cei care nu te cunosc încă?
Pentru cine nu ma cunoaste, sunt Iulia Telespan, am 31 de ani si cu putin noroc, m-am nascut in Sibiu. 🙂 In ianuarie candva, prin 25! Deci Varsator! Despre mine … vreau sa cred ca sunt o persoana ambitioasa, luptatoare. Pot deveni fixista cand imi doresc ceva. Sunt cam sensibila pentru lumea in care traim! Ma enervez destul de repede si pot escalada din lucruri marunte. Cred ca-l mostenesc pe tata! Imi plac foarte mult oamenii si iubesc loialitatea. Am multi prieteni buni, imprastiati asa prin lume! Am auzit deseori despre mine ca pot fi aroganta la prima vedere! Nu sunt aroganta! Ca sa fim clari intelesi :)) Sunt fan: cafea buna, dimineti tarzii, nopti de vara dupa o zi torida, vin de calitate, muzica de aia ce-ti trece prin tot corpul, oameni talentati, sport, tablouri,carti. Apropo de carti, mi-as tatuta “Pacienta tacuta” pe undeva! Am o chestie si pentru cartile din perioada “Hitler”. Sunt destul de simpla in esenta! Doar in capul meu lucurile devin mai complicate!
Am revenit in tara, acasa, dupa 7 ani, si momentan lucrez si predau clase Kangoo Jumps, la Kangoo Club by Iulia.
2. De ce ai luat decizia de a te muta în alta țară?
Decizia am luat-o, ca majoritatea banuiesc, financiar. Nu mi-a lipsit niciodata nimic, dar imi doream ceva mai mult. In 2013, la vremea cand am decis sa plec in Germania, aveam un post de mediator scolar si imi placea chiar foarte mult ce faceam! Preveneam absenteismul in scoli si o faceam chiar cu pasiune! Imi plac copii! Doar ce terminasem cu masterul si am decis sa plec in Germania cu gandul ca o sa ma intorc dupa cateva luni, si uite ca au trecut 7 ani. Parca nu-mi vine sa cred! Zici ca doar ieri am ajuns acolo, in statia de autobuz unde oprise autocarul. Am imprimat in minte si acum strada, cum arata, mirosul din aer, tot ce am simtit atunci, acolo! Cred ca asa se marcheaza inceputurile … :)Nu vorbeam germana deloc, ei nu engleza. Am ajuns prima data acolo unde urma sa locuiesc, cu un bagaj, pe care am reusit sa-l si stric intre timp, pe piatra cubica de pe strada, iar tot ce-mi doream la momentul ala era sa dorm! Apartamentul in care am stat la inceput era situat deasupra unui bar si depozita lucrurile care nu erau necesare barului. De la decoruri de Halloween cu paianjeni uriasi si scheleti pana la cei mai freeky bostani, vrajitoare si altele. Ne croiam drum pana la baie! Eu si prietena mea. Locuiam impreuna. Baia era refugiul nostru. Practic acolo faceam totul cand eram pe acasa. Acolo savuram cafeaua, acolo mancam, acolo radeam, acolo plangeam. Rad acum cand ma gandesc, ce vremuri … amintiri! In dormitor era un singur pat, pe care prietena mea mi-l cedase mie, iar ea dormea pe un sezlong. Hainele in bagaj, ca nu era loc si spalat totul la mana, cu intins pe unde apucai un cm patrat liber. Haha! Important ca ne aveam si noptile ne prindeau cu povesti de tot felul si faceam mult haz de necaz. Strainatatea a venit cu experiente care mai de care. Am vazut si simtit pe pielea mea rasismul, dar am si cunoscut oameni buni si frumosi. Printre experiente, si un accident de masina! Era prin februarie, 2018, cred. Conduceam cam 35 de minute pana la job pe un drum cu serpentine. Intr-o curba, asfaltul era inghetat, si mi-a alunecat masina. M-am rostogolit de doua, trei ori si m-am trezit cu capul in jos, agatata in centura. Foarte ciudat sentimentul! Totul s-a intamplat fulgerator de repede, dar cate ganduri si trairi am avut eu, de acolo de la volan, incredibil … cum se schimba perceptia timpului. N-a fost tot timpul usor…dar sincer,n-as schimba nimic! Astazi vorbesc germana si sunt suma experientelor, a situatiilor mai dificile pe care am fost nevoita sa le infrunt, sunt produsul final al celor 7 ani. Am incheiat capitolul cu demnitate si m-am intors acasa. Nu a fost o decizie usoara daaar, acasa e mai bine! Acasa e acasa. Unde sunt mama si tata! Singurul regret al celor 7 ani sunt ei. Motivul pentru care am luat decizia de a ma intoarce acasa este mai sensibil, dar poate o sa vorbim o data si despre asta! 🙂
3. Cum a început pasiunea pentru Kangoo Jumps și cum ai transformat-o într-o afacere?
Haha. Ce fain ai formulat intrebarea! De fapt, pasiunea pentru Kangoo a plecat de la afacere. A fost afacere initial! Asa o vedeam si atat. O afacere! De aici a plecat totul, asa a inceput povestea. In Germania lumea nu cunostea atat de bine acest sport, intre timp s-a dezvoltat foarte fain. M-am gandit deci sa aduc ceva nou, sa fac ceva pentru mine, si ce altceva decat sport? Prima mea dragoste, handbalul! Am jucat handbal 7 ani! Nu incepe sa devina ciudata cifra asta, 7?
Ma rog … asa mi-a venit ideea cu Kangoo. Sa-ti imaginezi ca eu nu facusem niciodata Kangoo la vremea respectiva. N-am stat nici macar o data pe ghete. Dar le-am cumparat, am platit cursul si am zis : “vedem ce-o fi! Ce poate fi asa greu!?” “Ce poate fi asa greu” s-a transformat in 3 zile de cosmar! Munca multa, pe ghete, de dimineata pana seara. 3 zile continuu! Eram epuizata! Plangeam de epuizare! Pentru mine totul a parut si mai greu pentru ca eram prima data pe ghete, nu eram obisnuita cu genul ala de efort! Am vrut sa plec, sa renunt, am zis ca nu-i de mine … “da-i dracu de bani” ma gandeam! Investisem la momentul ala undeva la 800 de euro! Dar am ramas, mai mult cumva de rusine. A 3-a zi, ziua examenului, aveam rani la ambele picioare de la atatea ore in ghete. Imi amintesc ca am dat examenul cu cate sase plasturi peste fiecare rana, si 2 perechi de sosete. Tot simteam durerea!N-am vrut sa mai vad ghetele! Le-am aruncat intr-un colt,m-am batut pe umar- “bravo Iulia”, si in prima faza, praf de ele! Asta se intampla in Octombrie. Kangoo Club By Iulia a luat apoi nastere pe 14 Noiembrie 2016! Atunci am predat prima ora! Cu o galagie de emotii, iti imaginezi! A fost greu la inceput … mi-a luat peste un an sa pun lucrurile in miscare cum trebuie, sa ma cunoasca lumea, sa fie deschisa spre ceva nou. Sunt foarte mandra de ce am realizat! Am construit o trupa misto, fete foarte faine, care si astazi sunt unite prin sport, chiar daca eu nu mai sunt acolo. Imi amintesc in special un anumit curs, intr-o marti, prin martie 2019. Avusesem o zi lunga, cu agitatie pe la munca si apoi fugi la antrenamente. Fugi la propriu! De multe ori incepeam sa ma dezbrac de la usa ca sa reusesc sa le fac pe toate. Am inceput cursul si pe la jumatatea orei , la un exercitiu, am auzit o pocnitura si durerea imi invadase corpul intr-o secunda. Am ajuns cumva pana la fereastra si m-am asezat pe pervaz. Am inteles destul de repede ca nu pot continua ora si ma gandeam sa dau ghetele jos si sa dirijez doar echipa. Am incercat sa fac un pas, dar nu am avut nici o sansa. Mi se blocase spatele! Durerea sa ti-o explic in cuvinte, n-as sti cum. Fetele au avut grija de mine cum au stiut mai bine pana a ajuns salvarea si am plecat erou din sala, intr-un carucior.
Sa renunt la echipa a fost partea cea mai grea in decizia de a ma intoarce acasa! Simteam ca las in urma ceva ce cu greu si multa munca am construit! Trebuia sa incep cu toate, de la 0. Ma cam speria ideea! Astazi, Kangoo e doar pasiune!
4. Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?
Imi place ca ajut oamenii! Clientele vin la sala si pleaca de acolo cu o stare mai buna. Superior mai buna. Imi spunea la un moment dat o clienta din Germania ca in loc sa mearga la psiholog, vine la orele mele!Nu o sa uit niciodata! Imi place sa cred ca nu vand doar sport … vand emotii si stare de bine! Kangoo e despre energie. Energia nu minte niciodata! La ora e muzica, dans, munca de echipa. Si rezultate! Cardio intens!
Asta e satisfactia muncii mele! Fetele incep sa arate mai bine, isi readuc aminte cat sunt de frumoase si prind incredere in ele. Sportul ne uneste, sportul ne innobileaza. Cel mai muuuult imi place cine sunt eu, pe ghete. Ma regasesc in cea mai buna varianta a mea. Cand sunt la ora totul din jurul meu dispare. Sunt doar eu, muzica, echipa mea!
5. Care a fost cel mai greu moment din viața ta și ce ai învățat din el?
2019 a fost un an greu pentru mine! L-am grabit sa treaca pe ideea ca n-are ce sa vina mai rau! Ba are! Si a venit … prin Februarie, 2020. Atunci cred ca am trait poate cel mai greu moment de pana acum! A venit ca o furtuna, cel mai probabil ca o lectie! Am invatat ca :
Niciodata sa nu spui niciodata; intodeauna e loc de ceva in plus; maine nu e promis nimanui; putin e indeajuns sa fii fericit; e ok sa te simti trist cateodata; e ok sa fii obosit si sa nu mai poti; familia si prietenii sunt cele mai mari bogatii; sanatatea trebuie sa fie prioritatea fiecaruia; credinta te poate salva; mintea noastra ne poate distruge; curajul si pozitivul sunt cei mai buni parteneri de drum; sa ai un frate e cel mai mare cadou pe care parintii ti-l pot oferi. Am invatat multe lucruri, chiar daca nu pe calea cea mai usoara! Dar nu ne-a promis nimeni ca o sa fie usor!
6. Ce te-a ținut puternică atunci când simțeai că nu mai poți? Care au fost oamenii care ți-au fost aproape?
Cred ca m-a tinut puternica frica de a nu dezamagi! Nu-mi place sa dezamagesc oamenii din jurul meu! Intotdeauna am avut prieteni aproape. Aproape de mine si aproape sufleteste! E foarte important! Si familia! Am cei mai misto parinti! Daca ne-am rezuma acum la incercarea de care povesteam mai sus, primul pe lista ar fi fratele meu! Mi-a fost aproape cu o loialitate inimaginabila! Cred ca suntem supusi anumitor incercari doar ca sa realizam alte aspecte importante! Per total, am avut sprijin si de acolo de unde nu ma asteptam! Sunt foarte recunoscatoare pentru oamenii din viata mea!
7. Ce înseamnă pentru tine să ai Pofta de viață?
Bucuria mea de a trai e alimentata de lucruri banale si marunte care ma fac pe mine fericita. Depinde de zile. Sunt zile in care, ca sa ma simt bine, am nevoie de prieteni, de familie, de oameni in jurul meu. In alte zile am nevoie doar de mine si linistea imi ofera bucurie. Viata e frumoasa,iar noi suntem aici, deci ce bucurie mai mare sa existe? Ne ramane doar sa traim frumos, in liniste si modestie, cu iubire si respect fata de cei din jur, si cel mai important, cu cei dragi aproape.
Sunt la Star Sport Fitness de 3 ori pe saptamana: marti si vineri de la 19.00. Miercuri de la 20.00.
Ma pot gasi pe Facebook, pe pagina de Kangoo, pe Insta ca Iulia Telespan.
Rezervarile se fac online la oricare din astea 2 profile sau la tel: 0750787656
Felicitari pentru tot ce faci! Ma simt onorata sa fac parte din cele 7 femei care te inspira! Te urmaresc cu drag pe unde apuc! :)) Si, bineinteles, felicitari pentru bebe! Reprezinti femeia completa acum si o transmiti foarte fain prin toate postarile tale!
