Matei: Ce-i cu toții oamenii ăștia posaci și grăbiți? Unde aleargă?
Cerbul Șnitzel: Aleargă după tihnă.
Matei: Tihnă măsurată-n task-uri bifate.
Cerbul Șnitzel: Aparent da!
Matei: Un fel de jogging {post}modern, cu un dispozitiv atașat care să-ți spună ce și cum ai făcut?
Cerbul Șnitzel: Trăim vremuri moderne foarte terne. Nu ne mai dăm timp să ne bucurăm fără să măsurăm.
Matei: Jogging prin viață fără să vezi nimic din ce se întâmplă-n jurul tău din cauza zidurilor de preocupări aparent vitale.
Cerbul Șnitzel: Așa este. Suntem prea ocupați ca să mai trăim cu adevărat.
Matei: Trebuie inventate niște dispozitive de reinventare și regăsire. Se pare că să te uiți la tine-n suflet nu mai e deajuns.
Cerbul Șnitzel: Oricât am vrea, așa dispozitive nu se pot inventa.
Matei: Atunci eu voi demara un protest împotriva formelor tiranice de grabă socială și existențială.
Cerbul Șnitzel: Poate așa se va depăși criza vieții care fuge pe lângă tine.
By A.
