Arta de a sta

Viața pe Slow-motion

Uneori cred că inventez chestii sau termeni. De exemplu: într-o zi,stăteam și mă gândeam la faptul că slow cookingul oferă cea mai gustoasă mâncare, așadar și slow livingul (trăitul cu încetinitorul) ar trebui să ne dea cea mai bună viață, nu? În mintea mea s-a aprins un bec, a făcut “Trink!” credeam că tocmai am descoperit ceva epic – “slow living-ul”! . “No stai așa”- (mi-a spus cealaltă parte din mine), de fapt ardelenii îl practică “din moși strămoși”. Au știut secretul în tot acest timp! :).

Am făcut și ceva cercetări pe net… ce să văd? exista chiar un mod de viață, un concept bazat pe filozofia de a trăi mai încet, mai ușor, mai molcom- slow-living… Multe chestii vechi, cu nume noi- mai fancy, mai fresh, mai englezești:). Mai multe despre ce e slow living în următorul articol.

Arta de a sta?… arta de a sta locului, introspecția.

Am șezut recent pe un deal cu soarele în fata, pregătit de apus… și aproape ca am reușit sa nu mă gândesc la nimic…doar să fiu acolo, lucru care nu prea îmi ieșea înainte.
Eram concentrată mereu pe “a face”. Nici în concediile cu prea multă plajă nu puteam doar să stau. Trebuia să citesc ceva, să joc volei, să joc un joc-ceva domne, să stau pe telefon… să fiu “productivă” și să îmi țin mintea ocupată. Nu puteam Doar să mă bucur de STAT.
Fiind o ființă extrovertita și “People person” nu îmi plăcea sa fiu singură/ să stau singură. Aveam nevoie de mișcare  dinamism, activitate, treaba :)). Îmi luam energia din asta și îmi măream lista activităților făcute ” been there, done that “.

Stiam ca atunci când stau singură cu mine, atentia merge pe interior- poate aflu lucruri despre mine și adevăruri pentru care nu sunt pregătită, ies la iveală chestiib”booooo”. Statul îmi aducea gânduri despre vulnerabilitatea, imperfecțiunea mea și îmi creștea anxietatea.

Anul trecut însă, am învățat să încetinesc, să iau lucrurile mai ușor, să mă întreb “ce mai fac?”. Conștientizările care au venit o data cu sarcina și încă vin de când e bebe în viata mea, m-au făcut să simt că evoluția este despre altceva…nu neapărat “a face”- e despre emoții, trăiri, despre conștientizare și acceptare, vindecare, cunoaștere de sine, schimbare sau cu ce rezonează fiecare din noi… Vindecarea de unele frici m-a eliberat și m-a ajutat sa mă înțeleg mai bine pe mine, să-mi înțeleg reacțiile, să mă observ.
Am învățat să trăiesc profund, să simt emoții și să fac mai mult din ce îmi aduce bucurie… in felul asta sunt în echilibru și armonie cu mine, deci și cu cei din jurul meu. Nu e vorba doar de stat, ci despre a te asculta și a face ce faci cu bucurie. But what do I know?:).

Toate astea nu înseamnă că acum nu mai sunt a People person, but I am also a “Me” person.
Acestea fiind spuse cred ca m-am maturizat, dar ma simt mai tânără în spirit ca la 20 de ani 🙂 .

Articolul de față nu încurajează lenea, ci încetinirea ritmului astfel încât să ne bucurăm mai profund.