Matei: -Tu ce faci când în jurul tău nu mai licărește liniștea?

Cerbul Șnițel: -Mă întorc acasă!

Matei: -Unde este acasă pentru tine?

Cerbul Șnițel:-Acolo unde dimineața miroase a prospețime venită dinspre munte și unde răsună foșnetul pădurilor străjuite de brazi destoinici.

Matei:-Și când nu poți ajunge acasă ce faci?

Cerbul Șnițel: -Aștept să se aștearnă seara, ochesc cea mai strălucitoare stea de pe cer și cu săgețile minții tintesc către ea.

Matei: -Săgețile tale ajung până colo? Cum faci să nimerești fix Steaua cea mai luminoasă?

Cerbul Șnițel: – H.mm…Îți voi dezvălui o tactică secretă. Poți să păstrezi un secret?

Matei: – Da! Sunt bun la asta. Nu am spus nimănui că tu ești prietenul meu cel mai bun.

Cerbul Șnițel: În primul rând trebuie să îți reglezi respirația. Păstrează în minte cifra 4. Este magică. 4 secunde inspiri și apoi 4 secunde expiri. Faci asta până când nu îți mai poți lua ochii de la stea. Apoi te gandești la cea mai dragă persoană din viața ta, închizi ochii, îndrepți mâinile spre cer și magia se va întâmpla.

Matei: – Și apoi va fi o explozie de liniște?

Cerbul Șnițel: Exact așa se va întâmpla.