Mi-am dat seama că am descoperit un termen nou. Până de curând nu știam nimic despre “ipoteza biofiliei”, însă mă bucur că am găsit un cuvânt care exprima pofta de viață.
Conform wikipedia:
Termenul „biofilie” înseamnă literalmente „pasiune pentru viață”, în sens larg „dragoste pentru viață”. Acest termen a fost inventat pentru prima dată de Erich Fromm pentru a descrie tendința psihologică de a fi atras de tot ceea ce este viu și vital. Wilson folosește termenul cu același sens în cartea sa Biophilia unde descrie legăturile pe care oamenii le caută cu alte organisme vii. Aprecierea umană pentru frumusețea fizică a lumii naturale este adesea invocată ca dovadă a biofiliei.
Biofilie și conservare
Genele care influențează biofilia nu au fost identificate și se suspectează că dependența crescută a speciei umane de tehnologie a dus la o atenuare a impulsului uman de a se conecta cu natura. Wilson și alții au susținut că astfel de scăderi ale comportamentului biofil ar putea elimina sensul din natură, traducându-se într-o pierdere a respectului uman pentru lumea naturală. De fapt, pierderea dorinței de a interacționa cu lumea naturală, rezultând o apreciere scăzută pentru diversitatea formelor de viață care susțin supraviețuirea umană, a fost citată ca un factor potențial care contribuie la distrugerea mediului și la rata rapidă de dispariție a speciilor. Astfel, restabilirea legăturii umane cu natura a devenit o temă importantă în conservare.
Așadar, pasiunea pentru viață este în genele noastre, iar ori de câte ori simțim implusul de a ne încarca bateriile, cu siguranță vom găsi răspunsuri în Natură.
Atunci când îmi pierd echilibrul, când caut armonia în viața mea, îmi dau seama că am nevoie de o gură de aer curat, așa că fug în natură. Nu neapărat pe vârf de munte, ci la orice petec de verde viu. Sunt fascinată și recunoascatoare pentru minunatele culori, pentru frumusețea pământului, pentru fiecare colt de lume pe care l-am văzut și simt o puternică conexiune cu natura și cu beneficiile pe care mi le oferă.
