Maramures plai cu flori (de gheata)

Maramures plai cu flori (de gheata)
Mandru esti de sarbatori.
Maramures sa traiesti
Tot mereu sa infloresti
Maramures te-oi hori
Si la lume-oi povesti
Sa te stie-ntreaga lume
Ca ai cel mai mandru’ nume

Greu mi-a fost sa tin doar pentru mine povestea celor 3 zile petrecute pe plaiuri romanesti in Maramu’.
Dar acum, sufletul mi-e “bomba” de multumire, recunostinta si bucurie pentru clipele petrecute acolo. Sunt fericita ca mi-am incheiat anul intr-un loc atat de frumos.
Timp de 3 zile tinutul morosenesc a fost o gazda asa de buna: ne-a primit cu flori de gheata si “straie” populare maramuresene; zapada proaspata si afanata; brazi si copaci imbracati in vata de zahar, horinca de la mama ei si mancare “de-ti lingi degetele”, o mocanita care parca ne-a intors in timp si cel mai important oamenii locului: frumosi si darnici. Aaa! si Palinca… de mere, de prune, de pere…

Am fost cazati intr-un loc pe care nici in vise nu mi l-am imaginat: Conacul Drahneilor, iar pe lista obiectivelor turistice bifate au fost: Mocanita din Viseul de Sus, Cimitirul Vesel (unic in lume), Manastirea Sapanta Peri (inalta pan’ la cer – Cea mai înaltă biserică de lemn din lume este în România, în Maramureş,); Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmatiei (greu de vazut pentru mine) si Castelul familiei Károly din Carei.