Țin minte unul din visurile pe care le aveam încă din adolescență- să am o familie și să mergem împreună pe munte. Well, visul începe să prindă contur. Încercăm să îl ținem pe Filip cât mai aproape de natură, de aerul curat și de frumusețea munților.
Nota: înainte de a ne aventura în natură mereu îmi fac lecțiile și caut informații despre locurile potrivite în care să mergem. Apelez la recomandările prietenilor, celor care cunosc muntele, citesc bloguri sau privesc vloguri (multumesc Judith “Cu straința în băț” pentru recomandări).
1. Cabana Valea Sâmbetei
Prima ieșire în natură mai serioasă în care ne-am aventurat cu copilul a fost la început de luna mai, când Filip avea 1a4l. Mai fusesem când eram însărcinată pe acest traseu și ni s-a părut potrivit să ne întoarcem în zonă, mai ales pe vremea brandușelor de munte. Pe lângă echiparea clasică de munte am luat cu noi și marsupiul și Ghiozdanul “port bebe”. Traseul a fost unul ușor, o plimbare lunga de 2 ore jumătate, 3, însă eu am stat puțin cu sufletul la gură pe întreg acest drum. Nu stiam dacă sta comod copilul, iar Razvan trebuia să fie foarte atent și grijuliu pe unde calcă pentru ca sunt porțiuni cu pietre sau denivelări ale rădăcinilor.
Odată ajunși acolo ne dăm seama că peisajul a meritat toate emoțiile și efortul – în față ni se așterne un tablou cu brandușe albastre și mov, creste încă acoperite cu petece de zăpadă și albastrul cerului văzut prin Fereastra Mare. What a sight to see!
De atunci Filip acceptă foarte ușor să stea în ghiozdan, să admire și el toate peisajele și să îi facă “auuuu!” tatălui său (adică sa îl gâdile pe gât cu o crenguță și săse amuze copios cu asta).
Îmi dau seama că cel mai greu pas a fost depășirea fricii și a scenariilor pe care ni le făceam înainte să pornim pe munte. Am văzut multă lume cu copii de toate vârstele și asta m-a adus cu picioarele pe pământ. It’s allll fiiineee.
Cabana Valea Sâmbetei care este situată în partea estică a Munților Făgăraș, la o altitudine de 1401 metri, fiind deschisă tot timpul anului.
Aflată la limita golului alpin, Cabana Valea Sâmbetei oferă o vedere impresionantă asupra Văii Sâmbetei, culminând cu splendida Fereastra Mare a Sâmbetei și Colțul Bălăceni, un tablou natural care îți taie respirația cu frumusețea lui.
www.pemeleaguri.ro
2. Grota studenților
O locație accesibila pentru orice tip de drumeț- Râmetea, Jud Alba. Noi am petrecut un weekend acolo, timp în care am făcut vreo trei plimbări cu mic, cu mare și ne-am bucurat de frumusețea zonei.
Drumul spre Grota Studentilor este unul foarte ușor în prima parte, cu o porțiune abruptă de pietriș cu 50 m înainte de a ajunge la Grota (partea asta noi am urcat-o pe partea cu iarbă. Niște bețe ar fi fost se ajutor). Ca și durată am făcut 1h30 min până la Grota, iar înapoi am ajuns sub 1h. Am parcat mașina în centrul satului și de acolo am plecat pe jos, o porțiune din traseu fiind comună cu traseul pentru Piatra Secuiului.
Grota Studenților oferă o priveliște spectaculoasă asupra satelor din împrejurimi și pentru mine a fost ceva unic și deosebit.
Ce am mai vizitat în Rametea? Cetatea Trascaului și Conacul Secuiesc.
Traseul 9 Triunghi Roșu este traseul de vizitare a portalului Grota Studenţilor, compus din 3 arcade foarte pitorești, cu vedere fotogenică spre localitățile Colțești și Rimetea. Putem observa și Cheile Siloșului și dealurile ce înconjoară cetatea Trascău (Cetatea Colțești). Grota Studenților are de asemenea o istorie locală interesantă.
www.muntiinostri.ro
3. Cheile Zănoagei și Lacul Scropoasa
Oh! Dar ce aventură am mai trăit aici! Acum putem râde după ce am trecut peste, însă în timpul furtunii ce ne-a prins la întoarcere nu mai era atât de amuzant. Așadar, am învățat să ținem cont de specificațiile meteo și să ne încadrăm și mai devreme în program decât prognoza. Deși am ajuns uzi până la piele la mașini (mai puțin Filip, care dormea în marsupiu), experiența tot a fost una plăcută.
Lacul Scropoasa este în Parcul Natural Bucegi. Ne-am luat cazare pe weekend la Sinaia de unde am mers cu mașina până la Campingul Zănoaga. Am plătit 10 lei intrarea în parc și în aproximativ 2h am ajuns la Lacul Scropoasa.
Atenție! Deși traseul nu este unul de dificultate mare, există o parte în care trebuie să treci râul- fie pe pod , fie prin râu direct și o parte scurtă de lanțuri. Acolo au fost și provocările noastre, însă le-am depășit cu ajutorul celorlalți. În rest traseul este considerat unul ușor. Mai ales dacă plouă. Cu găleata. Fără să ai pelerină. :)) drumul de întoarcere a fost făcut în 30 min.
Deși credeam că Lacul Scropoasa este verde doar în poze, am fost impresionată de culoarea verde turcoaz pe care o avea apa și în special de cel mai pozat colț al lacului (unde se afla casa hidrocentralei).
Cheile Zănoagei din Munții Bucegi fac parte din Rezervația naturală Zănoaga și se întind pe Valea Ialomiței, pe raza localității Moroieni. Cheile au o lungime de aproximativ 1km, principala lor trăsătură fiind relieful calcaros care a permis de-a lungul timpului o eroziune atât de profundă.
www.instatravel.ro
Ce pot scrie că am învățat din fiecare plimbare și drumeție?
- Avem în România niște locuri fabuloase care te lasă cu gura căscată;
- Atenție la echipament. Nu plecăm nepregătiți pe munte (pregătiți de ploaie, de vânt, de prea mult soare..etc);
- Ghiozdanul “port-bebe” sau orice alt sistem ergonomic este un “must” și cel mai util lucru (noi l-am primit pe al nostru temporar- mulțumim sponsorilor:));
- Noi de fiecare dată am preferat să plecăm în grup. Cred ca din motive de siguranță, dar și pentru distracție e recomandată gașca de prieteni;
- Recomandările și sfaturile cunoscătorilor contează mult.
Voi știți locuri potrivite de mers cu copiii, dar și spectaculoase?
