Viata e sansa de a creste un suflet.
Viata asta e minunata in sine, e geniala… ne nastem, crestem, crestem, imbatranim, murim.
Suntem o suma de trairi, de emotii, de ganduri, de sentimente, de locuri, de oameni pe care i-am intalnit.
Suntem atat de complexi si complicati… si totusi trairile cele mai pline de fericire sunt cele mai simple.
Sunt atunci cand mintea noasta este goala de ganduri. Se zice ca daca am trai tot timpul in prezent si daca am constientiza de fiecare data clipa prezenta, am fii coplesiti. Asa si este… de aceea incerc tot mai mult sa fac asta. Atunci cand ne strangem cativa prieteni la cineva acasa, chiar daca nu suntem intr-un loc extraordinar, incerc sa ma bucur de fiecare om, de fiecare zambet, de fiecare gluma, de fiecare pahar de vin, de fiecare joc – care chiar daca se lasa cu cearta, se lasa si cu rasete. (*a se nota ca evenimentele astea se intamplau inainte de Covid19 in viata noastra, acum ne auzim la celulare).
Nu avem totul, nu suntem perfecti, toti suntem „fucked up” in our own way, toti avem cate o poveste, dar magia se intampla cand treci dincolo de astea si cand iti dai seama ca toti avem nevoie de aceleasi lucruri- de dragoste pana la urma, chiar daca ea vine sub forma de gratar si pahare de vin, jocuri sau povesti.
