1.Ne poți spune câteva lucruri despre tine, pentru cei care nu te cunosc încă?
Primele lucruri pe care mi le amintesc despre mine sunt legate de casa bunicilor din Munţii Apuseni, Mama şi Tata (versus Mami şi Tăti – părinţii). În casa lor, unul din locurile mele preferate de joacă era ‘sub masă’. ‘Sub masă’ era chiar lângă sobă, unde era cald şi bine. Stăteam în picioare sub masă, aşa de mică eram. Până într-o zi, când am dat cu capul de tăblie. Am fost atât de uimită, încât nici nu am plâns. Am privit lung la masă şi m-am pus pe gânduri. Mai ales nu înţelegeam de ce bunicii râdeau aşa bucuroşi. Mi-a trebuit mult timp, ani în şir, ca să înţeleg taina creşterii şi să îmi revin din uimire.
Cu adevărat am înţeles-o mai spre 40 de ani. După ce am absolvit facultatea de psihologie şi ştiinţele educaţiei aş fi vrut să lucrez în domeniul psihoterapiei şi al dezvoltării personale, dar nu mi-am permis anii lungi de specializare care m-ar fi aşteptat. Acum am revenit spre această profesie şi sunt coach acreditat, psihoterapeut în formare, creator al programului de Dream Management şi specialist în ştiinţa comportamentului uman pentru o organizaţie internaţională în cadrul căreia ajut în cadrul unei campanii de luptă împotriva violenţei asupra copilului.

2. Ce înseamnă “Dream Management” și cui i se adresează?
Dream Management este un program în cadrul căruia aduc elemente din mai multe domenii ale ştiinţei (psihologie, management, neuroştiinţă, ştiinţa comportamentului uman) pentru a ajuta oamenii să îşi identifice visurile, aspiraţiile cele mai înalte, şi să facă paşi în direcţia realizării lor. Iniţial Dream Management era un atelier. Apoi a devenit o carte, apoi un curs. Apoi o şcoală, în care îi formez pe cei interesaţi să devină şi ei Dream Managers. Acum este o comunitate, în care ne cunoaştem, ne explorăm aşteptările, ne ascultăm visurile unii altora, ne ajutăm, ne gândim la felul în care vom realiza viziunea programului şi facem paşi mici spre un viitor pe care îl intuim bun, frumos şi generos.
3. Ideea/expresia de “follow your dreams” este deja foarte populară și comună chiar și în melodii, însă totuși cumva nu toți reușim să facem câte ceva spre aceste visuri. Cum putem începe să lucrăm la visurile noastre? Care este începutul “construcției” unui vis?
Eu nu cred în expresia “follow your dreams”. Oamenilor li se spune adesea să îşi urmeze visul şi sunt pline cărţile de dezvoltare personală de exemple de oameni care au abandonat o carieră de succes pentru a călători sau pentru a-şi deschide o librărie (sau orice altă mică afacere) pentru că erau pasionaţi de citit (sau ceva legat de afacerea respectivă). Cu siguranţă, mulţi dintre acei oameni sunt fericiţi, dar e puţin probabil ca ei să fi “urmat” visul şi mult mai probabil ca ei să îl fi “condus”. A “urma” are o conotaţie pasivă, care sugerează un “înaintemergător” care deschide calea, netezeşte asperităţile şi se izbeşte primul de pericole şi obstacole. A “urma” pare să fie simplu. În definitv “a urma pe cineva” înseamnă să mergi în spatele cuiva, a pleca împreună sau a însoţi pe cineva în drumul său. Expresia “urmează-ţi visul” sugerează o uşurinţă în contextul căreia cea mai mare dificultate e cea a deciziei de a te desprinde din contextul în care eşti acum, pentru a urma un drum strălucitor, deşi necunoscut.
Eu cred în idea de a-ţi conduce propriul vis. “A conduce” e mult mai aproape de ceea ce se întâmplă în lumea reală. Pe scurt, a conduce un vis înseamnă a fi în fruntea acestuia, a tuturor activităţilor necesare realizării lui, având asupra ta întreaga răspundere, luând personal cele mai importante decizii legate de realizarea lui şi inspirându-i pe alţii să ţi se alăture.
În comunitatea de Dream Management noi lucrăm după o metodă numită COPIL. COPIL este un acronim, în care fiecare literă înseamnă un concept esenţial. C vine de la clarificare. Clarificarea visului. Acesta este punctul de început. O – cunoaşterea obstacolelor şi transformarea lor în oportunităţi. P – paşii mici în direcţia visului. I – Inimă bună – prietenii visului tău (care nu sunt neapărat prietenii tăi personali). L – liniştea emoţională şi mentală de care ai nevoie pentru a putea să te concentrezi pe ceea ce îţi doreşti.
4. Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?
Momentele în care uneori după luni sau ani oamenii îmi scriu să îmi spună ce au făcut cu metoda COPIL. Cum au aplicat-o, rezultatele minunate pe care le-au obţinut, felul în care au utilizat-o pentru a-i ajuta şi pe alţii să îşi realizeze visurile. Apoi îmi place comunitatea noastră, care deocamdată e în creştere, dar care e extraordinar de frumoasă.
5. Care sunt cele mai frumoase lecții pe care le-ai “luat” din atelierele și cursurile pe care le susții? (sau din alte evenimente)
Fiecare eveniment e un extraordinar prilej de dezvoltare personală… a mea. De aceea sunt în formare continuă eu însămi. Tot timpul fac câte un curs sau chiar două în paralel. Citesc neîncetat, pentru că fiecare om care vine la atelierele mele este un învăţător, care pentru ca eu să îi înţeleg lecţia trebuie să fiu eu cea mai bună versiune a mea însămi.
6. Cum îți desfășori activitatea în lumina ultimelor evenimente și ce s-a schimbat fata de ceilalți ani?
Pentru comunitatea noastră pandemia a fost un moment de creştere extraordinară. Am trecut complet în online cu toate evenimentele şi atunci au putut să participe oameni de oriunde, din ţară şi din-afara ei. A fost extraordinar răspunsul participanţilor, aşa că noi am crescut într-un an cât în toţi anii precedenţi. Mai mult ca oricând cei care au venit spre noi au avut dorinţa de a se întoarce spre ei înşişi, de a se reconecta cu visurile lor şi de a începe să lucreze la ele. Sunt foarte binecuvântată in acest punct de vedere. Un proiect de care sunt tare bucuroasă este cel legat de şcoli. Anul trecut am creat o fişă de lucru pentru elevi şi nu mai puţin de 1000 de cadre didactice s-au înscris la atelierele în cadrul cărora am prezentat acest instrument.
7. Ce înseamnă pentru tine sa ai pofta de viata? (Știu ca ai locuit o perioada si in Italia… este acest “Joie de vivre” diferit in Romania fata de Italia?)
Pentru mine pofta de viaţă înseamnă conectarea cu mine însămi. Dezvoltarea personală continuă. Căutarea celei mai bune versiuni a ceea ce pot eu să fiu. Înseamnă lucruri mici, precum observarea naturii. Cred că nu contează atât locul în care eşti, o ţară sau alta, cât felul în care te raportezi. Poţi să fii în cel mai frumos paradis terestru şi să nu observi, pentru că eşti prea absorbit de purgatoriul din mintea şi sufletul tău. Pofta de viaţă înseamnă să te bucuri de ceea ce este şi să ai mereu un vis, o aspiraţie, un scop, o dorinţă care te înalţă un pic şi te provoacă să vezi, să faci şi să gândești lucruri care altfel nu ţi-ar fi date.

Mulțumesc foarte mult Mirela pentru ca ai ales sa faci parte din “7 File de Poveste”.
Am ales să încep cu Mirela deoarece visul meu de a avea un blog despre Pofta de viata a fost scris acum 2 ani într-un atelier de Dream management. Deși ideea blogului exista, Mirela m-a ajutat sa fac pași practici pentru aducerea lui la realitate. Pe lângă acest vis au urmat și altele și vor mai urma. Este o persoană profesionistă, caldă, iubitoare de oameni și de frumos. Mie mi se pare de vis să ajuți oamenii să își atingă cele mai înalte visuri. Este o femeie pe care o admir, o respect și care mă inspiră.
Sandra
Superb!
Felicitari Mirela pentru activitatea /activitatile tale si Felicitari Ana pentru ca ai ales sa afuci contributie oamenilor prin postarea acestor povesti cu adevarat inspirationale❤️
poftadeviata
Un mare Multumesc Sandra :* 🙂