Matei: Ție îți plac dulciurile?
Cerbul Șnițel: În lumea din care vin eu dulciurile se pot doar mirosi.
Matei: Vrei să spui că nu ai gustat niciodată bezelele din coarne?
Cerbul Șnițel: Bezelele acelea sunt doar de decor.
Matei: Mie cel mai mult îmi place să mănânc dulciuri. Mă binedispun.
Cerbul Șnițel: Simpaticul meu prieten…buna dispoziție venită de la dulciuri trece cât ai spune ZAHĂR!
Matei: Tocmai de aceea nu mă opresc niciodată!
Cerbul Șnițel: Ar trebui să te oprești și să-ți găsești alte surse de bună dispoziție! Dulciurile întâi se războiesc cu dinții și după ce lasă urme de luptă pe ei trec mai departe la atacul stomacului. După câteva bătălii date la întuneric, migrează mișelește în tot trupul, se instalează confortabil și încep să se certe cu creierul tău pentru întăriri constante. Până să îți dai seama, apar tot felul de erori în procesele importante din corpul și mintea ta.
Matei: Dar mi-e greu să le rezist. Arată atât de bine și sunt atât de apetisante. Delicioase.
Cerbul Șnițel: Cum de nu ți-ai dat seama de deghizare? Dacă ar arăta precum erorile pe care le produc nimeni nu s-ar mai apropia de ele.
Matei: Off! Și la asta trebuie să fie atent
Cerbul Șnițel: Îți sunt alături. Îți voi îndrepta pașii către Tărâmul Bunei-Dispoziții și îți voi da să guști din cele mai minunate fructe până vom ajunge acolo.
Matei: Bine! Dar nu mai scutura din cap. Îți cad bezele din coarne și sunt tentat să le mănânc!
