Vorba aceea: “Nu știu alții cum sunt, dar eu…”, eu parca ma împiedic de multitudinea alegerilor la care suntem expuși zi de zi, simțindu-ma copleșită și pierduta în ele. Uneori dau “vina” pe zodia sub care sunt născută- balanță- care ma face nehotărâtă și mereu spre echilibru, dar cu siguranță e mai mult decât atât și ma întreb: într-o lume plina de opțiuni infinite, toate aceste alegeri ne afectează starea de bine?
Voi aborda doua subiecte: direcția vieții și paralizia alegerii.
In fiecare zi trebuie sa luam o multitudine de decizii, fie ele personale, romantice, medicale, financiare, politice, sau de cariera. Unele dintre ele sunt atât de simple încât nici nu ne gândim prea mult înainte sa ne hotărâm, în timp ce altele sunt mult mai complexe și necesita o abordare pe măsură.
Conform lui Aristotel:
Alegerea, nu șansa, ne determina destinul.
Se spune ca posibilitatea de a alege este principalul nostru atu si cel mai de pret dar. Te-ai gandit vreodata intens la faptul ca fiecare decizie luata, te poate duce in alt punct si iti poate da vietii alta directie? Nu doar acele decizii colosale, insa si cele mai banale? Te-ai intrebat vreodata ca daca ai fi schimbat ceva ai fi fost in alt punct al vietii tale? Poate intr-un univers paralel eu acum traiesc experienta de a fi profesoara sau biolog, actrita, pictorita, sportiva, ghid, scriitoare, dansatoare, sau total altceva. Suntem suma alegerilor pe care le facem.
Ideea aceasta a alegerilor este expusa si in cateva filme precum “The butterfly effect”, “Mister Nobody”, dar si in cateva carti- una dintre ele pe care tocmai am citit-o: “Biblioteca de la miezul nopții”. Aici in Biblioteca fiecare carte spune o alta poveste a personajului principal, dezvaluie o alta viata. O carte spune povestea vietii tale asa cum e- viata originara- alta spune povestea vietii tale asa cum ar fi fost daca ai fi luat alta decizie intr-un anumit moment. A face ALTFEL un lucru, echivaleaza cu a face altfel TOTUL. In aceasta biblioteca de la miezul noptii era si o “carte a regretelor” si acum ma gandesc ca un tel bun in viata e acela de a avea aceata carte a regretelor cat mai subtire- sa nu fie ceva care sa te impovareze, sa te apese.
Anul trecut am învățat pe pielea mea o lecție de viata: aceea de a lasa controlul acolo unde nu se poate, de a ma increde in viata si in faptul ca Dumnezeu ne da sa traim cel mai bun scenariu posibil. Cred asta- cred ca din infinitatea de posibilitati, omul merge instinctiv si cumva miraculos spre cea mai buna varianta a vietii lui. Desi nu constata asta instant, dupa un timp daca priveste inapoi si conecteaza punctele, isi da seama ca asta a fost cel mai bun scenariu.
Al doilea punct tine de Paralizia alegerii.
Aceasta este strans legata de costul oportunitatii. Se intampla atunci cand ajungi sa ai atat de multe optiuni, incat practic faci un scurt circuit si pici intr-o capcana mentala inainte de a lua efectiv o decizie. Aici vin cu un exemplu personal:
Cumpararea unui carucior de bebelus. Suna a ceva simplu… asta pana incepi sa faci “cercetari in domeniu” si sa iti dai seama ca sunt mii de modele din care poti alege, intre unele diferentele fiind mici. Cum stii ca ai luat cea mai buna decizie? care este cel mai bun carucior pentru ce cauti tu? Eu una, dupa aproape doua luni in care am cautat, am comparat, am citit am ajuns sa iau o decizie, insa simtindu-ma epuizata, chiar si nervoasa si nerabdatoare sa termin odata acest proces. Astfel satisfactia la final a fost cam diminuata. Acelasi exemplu poate veni si pentru cele mai simple lucruri: alimente din supermarket, modele de telefon, ce gatesc la cina?, ganduri care ne consuma energia si ne iau din starea de bine. Simt o presiune pentru ca vreau sa iau cea mai buna decizie, care imi va oferi cea mai buna viata.
Barry Schwartz a scris o carte pe subiectul paraliziei alegerii intitulata Paradoxul Alegerii. In ea explica de ce prea mult bine s-a dovedit a fi in detrimentul bunastarii noastre psihice si emotionale. A vorbit despre asta intr-un TEDtalk, : atunci cand oamenii trebuie sa aleaga din prea multe, ei devin paralizati si renunta la decizii cu totul, sau alegerea facuta nu le aduce o satisfactie.
Jiddu Krishnamurti a fost un filozof și predicator spiritual indian, a vorbit mult despre a fi ” constient de alegeri.”
El a spus: “Libertatea este tocmai starea de a nu trebui sa alegi.”
Asta suna destul de paradoxal, pentru ca vorbim mereu despre libertatea de a alege. Dar, alegerea, in acest sens al cuvantului, nu este o forma de libertate.
Libertatea este fix starea de a nu face alegeri? Asta este exact opusul felului in care vedem noi alegerea. Dar daca chiar te gandesti la asta, chiar face sens. Oameni confirma ca sunt mai fericiti cand sunt “pe val” sau “in zona” – momentul in care esti atat de cufundat intr-o sarcina sau o activitate, incat deciziile tale nu necesita deliberare; atunci cand actionezi in baza instinctului pur.
Sunt atat de multe explicatii, dezbateri si informatii pe aceasta tema, incat nu le-as putea cuprinde nici in urmatoarele zece articole. Mi-am dat seama ca exista cateva solutii de a scapa de semtimentul de coplesire si confuzie in luarea deciziilor, diferit pentru fiecare dintre noi.
