Matei: Ce e consecvența?
Cerbul Șnițel: Consecvența este stabilitate.
Matei: Adică atunci când stai în echilibru, într-un picior mult timp?
Cerbul Șnițel: Ceva de genul ăsta. Este un fel de joc serios în care privirile unui pământean și a unei ființe de pe Marte se întâlnesc și rămân conectate pe aceeași frecvență. Atunci când ființa de pe Marte se lasă descoperită într-o zi de marți și alege să-i spună poveștile ei pământeanului. Sau atunci când strângerile în brațe devin ritual de sincronizat inimi.
Matei: Pare destul de complexă consecvența.
Cerbul Șnițel: Pare. Dar este foarte simplă atunci când oamenii se lasă iubiți așa cum sunt. Când se lasă descoperiți și se văd toate vulnerabilitățile este ușor, chiar și atunci când sunteți bosumflați, să îi dai celuilalt un sărut pe frunte.
Matei: Ah, mi-ar plăcea să stau cât mai puțin bosumflat. Să primesc sărutul pe frunte și o vorbă bună la 3 milisecunde după ce un gând de bosumflare îmi invadează gândirea.
Cerbul Șnițel: Asta se poate întâmpla doar dacă ai alături de tine pe cineva care te iubește din tot sufletul și cu toată ființa.
Matei: Există atât de multă iubire?
Cerbul Șnițel: Există. Eu am gustat din ea acum ceva vreme. Ohhh, și ce minunat a fost!
Matei: Vreau și eu o invazie consecventă de iubire!
