Hmm… rămân pe gânduri câteva secunde, dar în capul meu trec sute de cuvinte și imagini care descriu asta… răspund rapid cu un “Bine, fain…”, după care de obicei urmează și întrebarea “dar e greu, nu?” … aici mă cam blochez pentru că nu văd lucrurile așa. Într-adevar nu e ușor, sunt unele zile grele pentru părinți- sunt situatii noi și necunoscute, sunt temeri și muuullteee griji, sunt zile cu frustrări și zile copleșitoare, nopți nedormite samd… deci Da!, uneori mai este greu, alteori greul devine ușor și simplu prin iubirea care face totul să se transforme într-un basm.
Mulți cred și spun că este greu să ai copil/copii, DAAARRR nimeni nu prea spune ce primești la schimb pentru acel “greu”- și anume- o cantitate infinită de sentimente înălțătoare și inexplicabile pe care nu le-ai mai trăit în viața ta: o iubire imensă care îți inundă toată ființa, un sentiment de împlinire și căldură și un val maaaare de recunoștință, veselie și mult entuziasm.
Nu doresc să par prea optimistă și “flower-power”, dar e bine să punem în balanță (ca doar imi dictează zodia asta) și în discuții ambele părți, așa e corect. Suntem diferiți cu toții, fiecare om are viața lui și eu nu pot vorbi în numele nimănui, decât din experiența și feelingul meu. Nu știu cum o să fie fiecare in ipostaza de părinte, însă dacă îți pui această întrebare înseamnă că deja ți-ai și răspuns că vei fi bun pentru că îți pasă. Nu trebuie să te gândești dacă ești pregatit sa faci față greului (fiecare parinte e perfect pentru copilul lui), ci să te întrebi dacă ești pregătit să primești (atâta iubire).
Dacă și strămoșii mei ziceau că e greu să ai copii, cine știe? Poate nici nu mai eram pe pământ as we speak ;).
Într-un final mă trezesc și răspund simpu cu un “Da, e greu… dar și frumos!”
