Pofta vine trăind.

Las rândurile să curgă cu emoție, pentru că în ultimul timp nu le-am mai păstrat aici, ci doar în gânduri. Acum îmi dau seama că acolo mă ajută doar pe mine, aici pot răsuna și mai departe de orizontul meu. Se spune că apreciem mai mult lucrurile bune după ce le simțim lipsa sau că nu putem știi ce înseamnă fericirea dacă nu am cunoscut și supărarea. Prin contraste de fapt vedem și lucrurile bune.

Recent m-am observat prinsă în “mrejele” rapide ale vieții cotidiene și nu în sensul acela bun (de flow), ci în sensul de prinsă, ocupată și pe pilot automat. Viața îmi arată zilnic că avem multe de făcut, de văzut, de experimentat, de rezolvat, de adunat, de câte și mai câte. Corpul se simte obosit, mintea îmi scoate in evidență doar negativul și parcă multe ies pe dos…

Doar că, la scurt timp, o parte din mine simte că se îndepărtează de prezent- ca o barcă ce plutește cu valurile spre larg fără a avea vâsle sau pe cineva la cârma- și îmi aruncă ancora.

Mă opresc. Ce fac?

Respir. Mă readuc la mine.

Mă uit în jur și conștientizez ce fac și încotro mă îndrept.

Încetinesc. Admir. Ies in natură. Vorbesc cu un prieten. Mă descarc.

Rup ciclul de trăire pe automat.

Mă regăsesc. Îmi amintesc ce îmi aduce bucurie- și mă duc acolo.

Mă las la încărcat- la ce și cine îmi aduce bucurie. Și îmi aduc aminte ce însemnă Pofta de viață și bucuria de a trăi conștient.

Înapoi la baza. Și îmi revine pofta de viață ca primăvara care îmbracă din nou pământul în verdele ei vibrant după o iarnă lungă și rece. Ca soarele de vară care răsare mai radiant după o furtună, aducând lumină și căldură peste tot în jur. Ca un izvor proaspăt descoperit. Ca forța cu care melodia preferată îți ajunge până la ultima celulă și îți inundă corpul cu bucurie și lacrimi.

O explozie- Culoare. Muzică. Poezie. Scriu din nou. Oameni. Frumos. Recunoștință. Dragoste. Lumea. Bucurie pură. Joacă. Romantism. Apus. Visare. Căutare. Împlinire. Artă. Viața- care curge.

Savurez totul ca pe o artă. Mă joc. Greșesc. Învăț. Mă iert. Merg mai departe.

Știu că astea nu mi se întâmplă doar mie.

Ai simțit și tu cuvintele de mai sus?

Ți-ai găsit încărcătorul?